Ne framantam pentru lucruri marunte, pentru esecurile cotidiene (banale), in schimb ignoram, atribuim destinului marile nereusite ale vietii ( a se citi personale). Insa cand vine vorba de fericire cautam “marea fericire”, “bucuria absoluta”, si uitam cat de mult valoreaza un zambet, o vorba calda, pana si simpla prezenta a celor dragi langa noi, sau placerea de a citi o carte.
Daca afara ploua morocanos nu uitam sa le reamintim zeilor nemultumirea noastra, sub toate formele posibile si imaginabile. Insa pentru un cer senin, pentru o raza de soare, nu e necesar sa le multumim. Consideram ca binele trebuie sa ni se serveasca pe tava, intra in meniul de baza. Nu trebuie sa fim recunoscatori pentru fiecare clipa luminoasa a vietii, eventual pentru “marile reusite”, desi sa fim seriosi, pe astea le-am meritat, am inghitit atatea meniuri proaste, meritam o recompensa.
E interesant cum de multe ori uitam, ca acesta nu e tocmai modul “ideal” de a gandi, sau poate actionam “mecanic”. In fond si la urma urmei avem o scuza “asa am fost invatati”. Insa sa lasam scuzele la o parte, si sa incepem sa traim viata admirand momentele ei sublime si nu criticand neajunsurile cotidiene si inevitabile uneori. 
da, ai perfecta dreptate in ceea ce priveste “atutidinea” egoista insa, uite ca din cand in cand, oameni ca tine, reusesc sa ne aduca in prim plan esenta lucrurilor si sa ne ridice semne de intrebare. Tu si altii dati “semnalul de alarma”. Noi ramane sa actionam…eu de exemplu, mi-am propus sa renunt, macar azi, la egoismul caracteristic uman si sa multumesc pentru orice lucru sau fiinta, fara sa mai consider ca le merit prin simplul statut de om.
Multumesc ca mi-ai readus aminte sa mai si zambesc si sa vad toate lucrurile frumoase din jurul meu fara a ma concentra doar pe neajunsuri sau nemultumiri!
O zi frumoasa!
da, ai perfecta dreptate in ceea ce priveste “atutidinea” egoista insa, uite ca din cand in cand, oameni ca tine, reusesc sa ne aduca in prim plan esenta lucrurilor si sa ne ridice semne de intrebare. Tu si altii dati “semnalul de alarma”. Noi ramane sa actionam…eu de exemplu, mi-am propus sa renunt, macar azi, la egoismul caracteristic uman si sa multumesc pentru orice lucru sau fiinta, fara sa mai consider ca le merit prin simplul statut de om.
Multumesc ca mi-ai readus aminte sa mai si zambesc si sa vad toate lucrurile frumoase din jurul meu fara a ma concentra doar pe neajunsuri sau nemultumiri!
O zi frumoasa!
Multumesc pentru completari. Intr-adevar cea mai importanta e actiunea noastra, renuntarea macar pentru cateva clipe la egoismul nostru caracteristic. Vom reusi,astfel, sa vedem mai usor razele de soare, chiar intr-o zi innorata.
O zi superba!